Administrarea judiciară este dată de coordonatele și întinderea mandatului acordat de lege instituției „administratorului judiciar” în cazul deschiderii procedurii generale de insolvență și înglobează întregul complex de activități, demersuri și decizii (juridice și manageriale) ale acestuia.
Și această primă etapă proprie procedurii generale de insolvență se circumscrie principiului maximizării averii debitorului și scopului procedurii, anume acela de a acoperi pasivul debitorului. În acest sens, legea asigură mecanismele îndeplinirii scopului procedurii concomitent cu redresarea activității debitorului. Un element statistic demn de a fi menționat este acela că, în legislațiile europene ce cuprind proceduri de reorganizare (judiciare sau nu), gradul de recuperare al creanțelor este superior falimentului.
În sinteză, acoperirea pasivului unui debitor aflat în reorganizare judiciară este posibilă printr-o combinare a următoarelor metode:
Distribuirea către masa credală a profitului realizat din continuarea activității operaționale a debitoarei, după implementarea unor măsuri de restructurare – optimizare a acesteia și propunerea cu succes a unui Plan de reorganizare.
Lichidarea parțială a patrimoniului debitoarei. Se au în vedere, în principal, activele „non-core”, dar și acele active „core” a căror valorificare – lichidare este indicată de o strategie coerentă de optimizare a activității.
Lichidarea activelor readuse în patrimoniul debitorului după anularea unor acte considerate frauduloase ce au fost încheiate anterior deschiderii procedurii.
Alte surse de finanțare a procedurii, considerate ca având un grad de probabilitate de realizare suficient pentru a fi incluse în strategia de reorganizare: finanțări externe, schimbarea structurii debitoarei și capitalizarea acesteia printr-o infuzie de capital, recuperări de creanțe.
Etapa de administrare judiciară se dezvoltă, la rândul său, pe 2 paliere succesive:
Perioada de observație
Reorganizarea judiciară în baza planului de reorganizare
Perioada de la deschiderea procedurii de insolvență până la data confirmării unui plan de reorganizare este generic denumită perioada de observație. În esență, aceasta cuprinde suma demersurilor procedurale de examinare – diagnosticare a societății debitoare, formulare a strategiei de reorganizare și de stabilire a masei credale.
Considerăm necesar să accentuăm că înțelegem imperativul dat de practică de a administra procedura de așa natură pentru a menține această etapă la minimul posibil.
Reorganizarea judiciară în această etapă presupune propunerea, votarea și aprobarea de către instanță a unui plan de reorganizare. Din punctul nostru de vedere, contribuția administratorului judiciar la reușita unei reorganizări judiciare este determinată.
Abordarea noastră va include, în mod obligatoriu:
Diagnosticarea realistă a cauzelor stării de insolvență,
Menținerea unui dialog onest și ancorat în realitate cu toți participanții la procedură,
Structurarea unei strategii de reorganizare suficient de flexibilă pentru a fi adaptată și la scenariile mai puțin favorabile,
Identificarea și definirea măsurilor de reorganizare,
Profesionalismul întocmirii unui plan de reorganizare comprehensibil și congruent cu o evaluare onestă a șanselor de redresare,
Protecția corespunzătoare acordată creditorilor garantați, în vederea cointeresării acestora în demersul de salvare a business-urilor ce merită să fie menținute în mediul economic.